_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Era in masina cu parinti ei. Privea trista pe fereastra. Pentru o clipa a crezut ca va scapa, ca nu o vor prinde, dar...soarta! Mama: Suntem foarte dezamagiti de tine domnisoara! T: Cum se poate sa pleci asa... fara sa spui nimanui? A: Daddy...nu mai sunt un copil.-zise la fel imbufnata. M: Nu mai esti dar...ai plecat la 2 orase distanta de noi, fara sa ne lasi macar vre-un bilet. A:Mda... T:Esti pedepsita o luna ! A: dar... M: Nici un dar!!!!!! Incheiem discutia. Alice bombani ceva pentru sine si privi pe geam. Si-ar fi dorit sa se intample ceva. Sa nu fie nevoita sa stea inchisa in camera o luna. Isi scoase noul mp3-player si asculta muzica. Trebuia sa profite de acel moment pt o luna intreaga . Simti o busitura din fata, apoi inca una. Tipa speriata . Din fata aparu o lumina puternica. A:Ce naib.... Nu apuca sa termine propozitia . Masina se lovi pentru o ultima data. Alice avea o rana urata pe frunte. Isi scapa map3-ul . Totul se vedea in ceata. Inchidea ochii incet fara sa se poata opri. A:m-mama...t-tata...sopti cu ultimele puteri.
Ohh, in sfarsit dupa 10 mii de ani, am ce sa citesc : )). Din cate am inteles, tipa asta a fugit de acasa nu? De ce? O luna, geezas, as inebuni atat fara sa ies din casa. A avut accident, urat asa. Scri dragut, imi place ca n-ai doar dialog, e bine ca intr-o lucrare sa imbini descrierea cu dialogul. Foarte dragut povestit, si ai continuitate in vorbe. Astept continuarea ^^
_______________________________________ If i tell you i love you, can i keep you forever?
si mie imi place......dar Tom si Bill cand intra si ei in poveste
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Pun nextul acum. Sunetul lung al unui clacson, apoi intunericul era tot ce-si amintea. Se trezi inconjurata de albul unui salon, si de mirosul puternic de clor. Era la spital. Deschise ochii derutata si privi in jur. Tot albul acela, si asistentele cu zambetul fals, ce durea mai tare decat orice injectie, o speriau. In dreapta sa era o fata, la fel, blonda cu cateva suvite albastre si ochii verzi, ca de pisica. O recunoscu imediat. A: Sarah.. S: Te-ai trezit...-spuse cu lacrimi in ochii. O lua in brate si o stranse puternic. A:Imi pare rau... S:M-ai speriat rau. Sa nu ma mai speri asa niciodata!-spuse incercand sa-si stearga lacrimile. A: Bine. S: Promiti? A: Da. S: Pe degetul mic? A: Da. Rasera ca doua copile dupa care Alice o privi serioasa. S:ha-ha-ha. Ce s-antamplat? Am ceva pe fata?- o intreba zambind. A: Nu, dar... Unde sunt mama si tata? S: Alice...ei...-lasa privirea in jos. A: Ei ce???-tipa ea. S: Ei...ei... au...au...murit. -spuse lasand privirea in jos. Alice privi uimita . Incepu sa planga precum un copil . A: Nu...nu...nu! De ce? D ce? Sarah o lua in brate, incercand sa o calmeze. Insa ea o impinse si incepu sa bata cu pumni in perna. -Alice ! Calmeza-te! Degeaba striga, Alice nu o auzea, doar plangea.
Ooffff........saraca.....cred ca e foarte foarte greu sa-ti moara parintii....
Next?!?!
Just me... – poza de ina th love th, in Fan-Fiction. · 45.2KB
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Just me... – poza de ina th love th, in Fan-Fiction. · 64.1KB
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Nextu' Plangea fara sa bage in seama rugamintile staruitoare ale lui Sarah. Incerca sa o ia, din nou, in brate dar prea tarziu. Isi smulse acele fire care o tineau legata de aparate si fugi din sala. -Alice, stai!-striga Sarah , fara nici un rezultat. Alice alerga in continuare nestiind exact unde mergea. Podeaua rece o facea sa tresara la fiecare pas, ea fiind desculta. Din cand in cand mai auzea strigatele unor asitente spunand:,,Nu alerga!", dar nu le baga in seama. Pana la urma se opri gafaind in fata unei ferestre uriase de sticla. Nici macar ea nu stia de ce s-a oprit . Usa se deschise si atunci afla de ce. Din sala iesira mai multe asistente ducand la morga 2 persoane. Cand se apropie...erau exact parinti ei! Ii privi trista si izbucni in lacrimi. In cele din urma Sarah o ajunse pe Alice . O vazu zacand pe jos plangand. O lua in brate, iar de data aceasta nu o mai respinse. -Ssshhh! Nu plange. -ii sopti induiosata Sarah. Incerca sa-i urmeze sfatul, dar inima nu o lasa. Privea fara sa se poata stapani trupurile celor doi. Se simtea, intr-un fel vinovata de moartea lor. Isi dorise sa se intample ceva ca sa nu stea inchisa in casa, si s-a intamplat...
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Next. -Esti gata? -Da. -raspunse usor nesigura. -Sti daca nu poti veni e in regula. -Nu. Vreau sa imi iau ramas-bun. -spuse serioasa, dar in acelasi timp cu un aer trist. Sarah o privi o clipa trista , apoi intorcandu-se ii zise: -Sa mergem. Alice se ridica dupa patul moale, si o urma afara din camera pe Sarah. Pornira catre cimitir. Azi era inmormantarea parintilor ei. Se uitara dupa un taxi. Pana la urma(dupa minute bune) cineva s-a oprit. -La cimitir, va rog!-spuse Sarah grabita. Cat a durat tot drumul, nimeni n-a scos o vorba . Cand au ajuns in sfarsit la cimitir, Alice s-a oprit o clipa privind poarta neagra. Ii era, oarecum , frica sa intre. In cele din urma isi facu curaj si intra. Acum era momentul...ultima data cand ii ve mai vedea...totul va disparea .... Statea si privea cum ,incet , sicriele se cufundau in intuneric. Ochii nu plangeau. Nu stia de ce...poate ca o durea prea tare ca sa planga...sau poate ca pur si simplu nu mai avea lacrimi. Parul ei blond ii cadea pe fata din cauza vantului puternic, dar nu-i pasa. Vroia doar sa plece cat mai departe de acea imagine. In cele din urma cand intrega groapa a fost acoperita de pamantul rece, a plecat. Sarah a condus-o pana acasa. Stia ca acum avea mare nevoie de ea. -Alice, daca vrei pot sta cu tine in seara asta. -Nu. Nu vreau sa te intristez si pe tine. -Suntem prietene. Haide, vom trece peste asta impreuna. A luat-o in brate, dar fara rezultat. -Nu. Vreau sa stau singura.-zise scurt. Inima lui Sarah se rupea in mii de bucati numai vazand-o asa pe prietene ei. A plecat cu promisiunea ca se va intoarce a doua zi.
si...ce fac a doua zi...prin mall ceva....haide vreau next
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
oke oke....imi place ficul deci sti foarte bn ce astept
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
,,A plecat".-isi spuse privind pentru o ultima data usa. Se rezema de ea alunecand usor pana ajunse pe podeaua rece. Plangea. Nu reusea sa inteleaga de ce. De ce acum? De ce tocmai cand avea mai are nevoie de ei au plecat? Prin fata ii treceau zeci de amintiri, ganduri, promisiuni... A doua zi a venit cu repeziciune. Se auzi cineva batand la usa. Alice tresari. Evita o clipa, insa deschise usa. In fata ei statea Sarah. Aceeasi Sarah. Macar ea mai era aici. Sari in bratele ei si incepu din nou sa planga. O stranse puternic in brate, iar Sarah incepu sa o mangeie ca pe un copil,. -Ssshh...linisteste-te!-ii zise in soapte. In cele din urma se linisti. Alice o pofti inauntru. -Ia stai . Tu n-ai dormit deloc? -B-ba da.- -Nu ma minti. -ii zise serioasa. Alice pleca capul in jos, precum un copil pedepsit. -Gata! Nu te mai las asa. -... -Mergem chiar acum la o inghetata! -Dar...-zise ridicand usor capul. -Nici un dar! O sa mergem si o sa-ti placa . Ai inteles? -D-da.-stia ca Sarah vroia doar sa o inveseleasca, dar pur si simplu nu putea. Au luat imediat un taxi si au mers la cea mai apropiata cofetarie. Cand au coborat au ramas Surprised . Era o coada imensa in fata. -Ma duc eu. -spuse Alice hotarata. -Vom merge amandoua. -Lasa. O sa merg doar eu. Nu are rost sastam amadoua la coada. Sarah vru sa mai zica ceva dar prea tarziu. Alice deja se asezase la coada. Ofta incet si se aseza la una dintre mesele de afara. Dupa multe minute de asteptare la coada si dupa o mica cearta cu chelneru', care era cam surd, Alice s-a intors cu inghetata. Cand a ajuns afara a ramas uimita. -Sarah!!!!!!-tipa ca arsa. Atentie!!!!!!!!!!!!!! Nu apuca insa sa faca nimic ca..
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Nextul Nu apuca insa sa faca nimic ca Sarah fu izbiti de o masina si aruncata cativa metri. Lumea aterga speriata in directia ei. -Sarah!!!!!-tipoa din nou si alerga impincand pe oricine ii statea in cale. Cazu in genunchi si o striga in continuare. -Sarah...nu! Sarah....-zise printre lacrimi. Toti oameni se stransera in jurul ei , dar nimeni nu o ajuta. -Si v-voi ce va uitati aici ca la circ????????? Chemati draqu o ambulanta!. Atunci se auzira mai multe sunete de taste si in cateva minute ambulanta venind. Medici ii dadura la o parte pe toti mai putin pe Alice, care nu vroia in ruptul capului sa plece. Au bandajato pe loc si au urcat-o in ambulanta. Alice n-a mai asteptat si a chemat imediat un taxi cu care a mers la spital. -Dle doctor unde-i Sarah? -Va trebui sa o operam .-spuse si pleca inapoi in sala de operatie. Alice se aseza pe un scaun de pe hol, dar nu putea sa stea. Secundele treceau ca orele, iar orele ca zilele. Intr-un final doctorul iese , iar Alice se ridica imediat. -Cum e? E bine? -zise usor tremurat. Insa acesta dadu din cap dezapobator. -Va muri.-zise incet. In acel moment nu se putu stapani si izbunci in lacrimi. Il impinse pe doctor si intra val-vartej in salon. Acolo Sarah statea intinsa in patul alb si doar acele fire o mai tineau in viata. Se apropie de ea si o stranse de mana. -Sarah...nu... te rog! Nu pleca!-ii zise suspinand. -Imi pare rau ca te fac sa plangi. Dar nu mai pot sta. -Sarah...te rog.-zise plangand mai tare. -Imi pare rau ca nu te voi mai putea apara. Imi pare rau de tot... -... -Pa Alice! -Sarah!!!!!.-chema doctori, dar era prea tarziu...mult prea tarziu..murise...
Dc?.......adik pana la urma Alice ce va face.....deci ca sa stiu trebuie sa pui next....
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Nextul Incepu sa planga. -Sarah!!!!!!!! Te rog!!!!!!!!! Nu ma parasi!-zise printre lacrimi. Mai tarziu deja se afla la cimitirm la inmormantarea lui Sarah. Se afla deasupra gropi, privea ,din nou, un sicriu cufundandu-se in uitare. De ce? De ce singura persoana careia ii pasa de ea plecase? De ce? Lacrimile curgeau siroaie, nu le stergea. Le lasa sa curga fiindca erau ultimele sale lacrimi. Nu mai putea pierde pe nimeni, fiindca nu mai avea pe nimeni. Porni singura spre casa. Lumea se holba la ea, fiindca tot machiajul era intins pe fata ei din cauza lacrimilor, dar nu ii pasa. De ce ma rog sa-i pese? Nimeni nu o intelegea, si nu avea de ce sa strezese ca ceilalti o barfesc. Ajunse intr-un final ,,acasa". Se aseza direct in pat fara se schimbe. Adormi cu amintirea lui Sarah intiparita in minte. A doua zi se trezi tarziu pe la vreo 10. Cineva suna la usa. Merse fara ezitare si deschise. Era postasul. Primise un pachet. Il deschise si inauntru era o scrisoare si ...un tort. Deschise scrisoarea in care scria: ,, Draga Alice, am aflat de moartea parintilor tai si vreau sa iti spun sa imi pare rau. Imi imaginez ca esti singura chiar de ziua ta, asa ca m-am gandit sa iti urez ,,La multi ani!" si sa-ti trimit un tort. Inca o data imi pare rau, m-ai ales ca nu sunt langa tine Cu drag, Harvey Smitt Harvey??????????? Acel Harvey? Prietenul parintilor ei. ,,Unchiul" ei. Macar lui ii pasa de ea. Credea ca a uitat-o. Lua tortul si niste lumanari. Le aprinse. Isi aduse aminte de tot. De fiecare aniversare a ei. Numai ca atunci parinti ei si Sarah ii erau alaturi. Incepu sa-si cante singura ,,La multi ani!". Pare ciudat, dar asta i-a spus inima sa faca. Dupa ce termina privi o clipa flacara si spuse in soapta: ,,Imi doresc sa nu mai fiu singura" si sufla in lumanari...
ce tare......scz dar nu mai stiu ce sa zic because visez numa emblema unei pizzerii .....deci..... ?
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
_______________________________________ Cine crede ca mai suntem mici papusi Este timpul sa invete sa se poarte cu papusi Viata se complica Totul e parfum Si va anuntam ca nimeni nu ne sta in drum
Acea scrisoare de la vechiul ei prieten o inveselise , oarecum. Se intinse in pat privind tavanul de culoare laptelui. Ganduri...animtiri...sperante...asta era tot ce mai avea acum. Dar totusi...poate ca Harvey o va ajuta, poate va veni dupa ea. La ce se tot gandea??? Isi facea sperante degeaba. Este pe cont propriu si asa va ramane. Ofta si se dadu cu greutate jos din pat. Biroul de alaturi era plin cu harti: scrisori, referate, facturi, acte, testamentul...totul ii reevenea ei. Probabil ca oricine ar fi fost in locul ei ar sari in sus de fericire ca are o avere, dar acum ar fi preferat sa nu aiba nimic, dar sa-i aiba pe parinti ei...si pe Sarah... O lacrima ii se prelinse pe fata. ,,Ohh haide Alice! Fii puternica! Va trece!", dar stia ca nu poate sa se abtina. In aceste momente iar fi prins bine sa aiba un prieten. A incercat, dar...toti s-au prefacut! toti alergau dupa bani ei...toti inafara de Sarah. Se aseza din nou pe pat. Stranse puternic perna in brate si izbucni in lacrimi. Statu asa ore in sir fara sa inceteze sa suspine. Deodata sunetul strident al telefonului o aduse la realitate. Desi mana ii tremura lua incet si raspunse. A: A-alo? X: Alice? Ai plans? A: Nu..-zise incercand sa ascunda adevarul X: Nu ma minti! Sarah nu este singura care te cunoaste atat te bine. A:... H: Sunt Harvey. ,,Harvey????Chiar el? H: Ma gandeam sa-ti fac o vizita. A: Sigur.-zise incercand sa zambesca. H: Deci o sa ajung maine pe la 08:30. Ne vedem maine! A: Da. La revedre! Ramase cu telefonul minute in sir privind ecranul...
